Locuiesc de ceva vreme cu familia în India, în sudul ei mai exact. Pentru ca statul aici pe o perioadă determinată am stabilit să vedem tot ce se poate vedea căci nu se știe când vom mai reuși să ajungem prin zona asta.

Așadar plănuim ca pe la jumătatea lui septembrie să facem un mic concediu în Maldives, una dintre cele mai de fițe destinații de pe glob. Nu știam foarte multe despre acest conglomerat de insule dar cu ajutorul domnului google am adunat suficiente informații cât să îmi doresc să ajung acolo chiar și pentru câteva zile.

Totul a fost plănuit în cel mai mic detaliu: rezervare la hotel, biletele de avion, bagajele, nu mai spun de cumpărăturile făcute special pentru excursie. Dar surpriză… când ajung la aeroport descopăr că eu nu pot părăsi India pentru că nu aveam nu știu ce înregistrare la viza. Dacă pe viza voastră scrie că trebuie să vă înregistrați într-un termen de x zile, făceți-o pentru că o să rămâneți captivi în India.  Așadar ne-am văzut nevoiți să anulăm totul. Eram dezamăgiți căci nu credeam că mai putem avea altă ocazie de a pleca și visasem foarte mult la această excursie. Copiii nu înțelegeau ce se întâmplă, cel mare era cel mai dezamăgit că a ratat un zbor cu avionul.

Prima zi.

Pe la jumătatea lui octombrie a doua încercare de a pleca a fost un real succes. În avion ne întrebam dacă într-adevăr am reușit pentru că ne era greu de crezut. La vederea primelor insule din avion, treaba era clară, visul a devenit realitate.

După ce am aterizat, dă fuga la feribot să-l prindem. Când ajungem acolo am avut surpriza de a nu putea plăti cu cardul iar ei acceptau doar bani locali sau dolari americani. Nu-i bai mi-am zis, las familia cu bagajele acolo, dau fuga la bancomat să scot bani și ce să vezi, din cele două bancomate unul era închis iar celalalt m-a întâmpinat cu un mesaj foarte primitor, ”Out Of Serive”. Trebuia să mă mișc repede deoarece bacul spre Maafushi unde aveam făcută rezervarea, era la ora 15, iar noi aterizasem pe la 14.30. Mă duc repede la schimb valutar ca să schimb Rupiile indiene, că asta aveam la mine, în Rufiyaa Maldiviană, dar ce să vezi, amabila cucoană îmi spune cu zâmbetul pe buze că, nu primește rupia indiană. Îmi dau seama că sunt blocat, eu cu bani, eu fără bani. Deja trecuse jumătatea de oră, bacul către Maafushi era ca și pierdut. Oricum ca să ajung la el trebuia să ajung prima dată în Male cu un alt bac. Mă duc îngândurat la vecinul Costică, poate îmi cășună vreo idee. Când ies de la toaletă, observ un punct de informații. Mă duc să-l întreb pe om, cum pot face rost de bani, iar acesta mă pune în legătură cu un băiețaș. E clar, am zis, mă jupoaie ăsta de bani, dar altă posibilitate nu aveam.

• După ce schimb de la om vreo 1200 de rufiyaa, mă duc la familia mea care mă aștepta pe ponton plictisită. Număraseră deja vreo 5 bacuri care plecaseră. Eu bucuros, ”Avem bani! Să mergem…” am zis, cumpăr bilete cu 30 de rufiyaa și hop în următorul bac.

”Am ajuns în Male”, i-am spus soției bucuros după vreo 20 de minute de mers cu bacul, ”Acum ce facem?”. Vine un localnic foarte serviabil și ne spune cam care sunt ofertele lui. Putem lua un speed boat care costă $170, ori putem dormi o noapte în Male pentru $50. Am luat telefonul să sun la hotelul unde făcusem rezervare, noroc că am notat toate cele 3 numere. Doar unul dintre ele a răspuns cineva care ne-a spus să așteptăm că vine să ne ia. Opțiunea cu hotelul în Male trebuia să dispară, pierdeam o zi aproape degeaba pe o insulă foarte aglomerată. Vine omul nostru și ne spune că trebuie să împărțim un speed boat în două. Oferta lui era de $180, deci noi plăteam $90. Nu prea mi se părea corect când am văzut că noi suntem 2 adulți și 2 copii, iar ei erau vreo 5 adulți cu 2 copii, bine că ajungem pe insulă, mi-am zis. Ajunși în Maafushi, am fost surprinși că oamenii au împărțit costul la fiecare adult, așadar am ieșit bine, oricum nu aveam dolari iar nici cei 1170 de rufiya erau la limita. Am vrut să căutăm un alt bancomat să scoatem bani dar insula nu era dotată cu așa ceva.

Imediat ce am coborât din barcă ne-au întâmpinat angajații de la hotel, care ne-au luat bagajul și ne-au însoțit până acolo.

Hotelul a costat în perioada aceea $90 pe noapre și am rezervat direct la ei, WhiteSheel Beach Inn. Recomand totuși rezervarea să fie făcută prin TripAdvisor,  Booking sau oricare alt intermediar.

Acolo am fost serviți cu prosoape reci pentru a ne șterge pe mâini și un pahar de suc proaspăt stors pentru a ne răcori. Ne-am înregistrat apoi am urcat în camera unde, după ce am admirat priveliștea din balcon, ne-am răsfățat cu un duș. Inițial am rezervat cameră la un han lângă plaja privată dar ni s-a oferit alternativa să stăm în hotel, pe care am acceptat-o. Ne-am arătat interesați totuși că vrem să stăm și la han, iar ultima noapte am dormit acolo. Camerele erau curate, aer condiționat, cu 2 paturi mari unde încăpeam lejer 2 persoane. Ne-am odihnit puțin apoi am ieșit la masă.

De obicei seara nu cheltuiam mai mult de $40 pe mâncare la care era inclusă și berea fără alcool. Alcoolul era interzis cu desăvârșire, dar toată lumea era cu țigara-n gură. Micul dejun l-am avut inclus în preț. Era un bufet suedez care avea inclus ouă, cremvuști, ceai, lapte sau cafea și fructe.

Acolo am intrat în vorbă cu personalul și am aflat că următoarea zi se organizează o excursie în Maadhoo Finolhu (Picnic Island). Neavând altă opțiune, a rămas să mergem și noi.