Cea de-a treia zi a fost una de vis, de fapt tot concediul a fost ca un vis, dar cea în Fihaalhohi a fost extraordinară deoarece am petrecut mai mult de jumătate de zi în apă, făcând snookering și admirâd recifuri de corali și pești.

După ce am luat micul dejun, în jurul orei 10, am urcat în speed boat. Transportul a costat $50 de persoană, iar intrarea pe insulă $24. Toată consumația și intrarea am plătit-o înainte de a pleca de pe insulă și a fost în jur de $160.

Ajunși pe insulă ne-am plimbat puțin, am văzut tot felul de păsări și reptile iar căsuțele erau cumva retrase în pădure. Malul apei era acoperit de copaci stufoși, numai buni de stat la umbră după ce ieșeai din apă. Am ales un loc cât mai umbrit, cu un leagăn care era legat de o creangă foarte de sus. Dacă te dădeai mai tare îți lăsa impresia că te aruncă în apă.

Acolo am petrecut cea mai mare parte a timpului, admirând peștișorii și coralii. Imediat cum intrai în apă erau niște stânci mari. Acolo a fost locul de joacă a lui Ștefan și locul nostru de odihnă deoarece era umbră iar apa foarte mică. Urma o porțiune de nisip pe unde se plimbau niste peștisori albi. Mă jucam cu ei scormonind nisipul iar ei se repezeau să mănânce ce ieșia din el. Era haios că îi puteai vedea cum încearca să mănânce tot, să nu le scape nimic iar din când în când mă ciupea și de degetele picioarelor. Dacă mai înaintai puțin, când apa ajungea la gât, acolo începea frumusețea. Parcă intrai intr-o nouă lume, era un mic orășel al peștilor. Erau tot felul de corali în toate formele și culorile posibile si peștisori începând de la cei mici de acvariu până la unii mari de 20-30 cm, toți viu colorați. M-am simțit în altă lume, totul părea rupt din filmul Nemo în care eu eram un observator extra acvatic. Am încercat să mai înaintez după acea frumusețe, dar era destul de înfiorător. Era un prag de abrupt, plin de corali ce-i drept, dar întunericul de acolo îmi spunea să mă retrag mai în spre mal. Cel mai mult timp l-am petrecut cu Sebi. El și-a învins foarte repede teama de a pluti și radia de bucurie. Dacă-i spunea-i că trebuie să iasă pe mal măcar 5 minute să se odihnească se supăra foarte tare.

În jurul prânzului a început ploaia. Ne-am rătăcit pe insulă căutând restaurantul la care să mâncăm dar până la urmă l-am găsit. Pe drum o doamnă drăguță ne-a împrumutat umbrela din dotare și la întoarcere i-am înapoiat-o. La masă am putut bea mult dorita bere rece. Nu știu dacă am spus dar în Maldives e interzis alcoolul, doar pe insulele cu turiști puteai găsi dar la un preț cam piperat, nu mai mult de $9 era berea de 330ml iar $12 cea de 500ml.

După ce ne-am umplut burțile ne-am dus iar la scăldat și am încercat să fac niste poze în apă cu aparatul caruia ii cedase ecranul. Acesta nu se mai aprindea dar observasem că totuși înregistrează ceva pe card. Aici au fost făcute ultimile poze în apă, am tras de el cât am putut și într-un final a cedat. Sfat, cumpărați carcasă la aparatul pe care-l aveți, cele subacvatice sunt expuse mult și pot lua apă ușor.

După un ultim scăldat, am fost să plătim mâncarea, berica și intrarea pe insulă, apoi ne-am îndreptat spre ponton. Acolo am aflat că insula este cu o ora înainte față de Maafushi așa că am așteptat cu o oră mai mult speed boat-ul.

Ajunși în cameră, am făcut un duș și am ieșit la masă. Am mâncat și am discutat foarte entuziasmați despre toată ziua petrecuta pe insulă. La un moment dat a venit cineva să ne anunțe că ne puteam muta într-o altă cameră lângă plaja privată. Numai bine când am dat să intrăm pe hol, totul era aranjat frumos cu flori și lumânări. Nu prea înțelegeam ce se întâmplă iar soția mă privea cu un zâmbet satisfăcut că a reușit să mă surprindă. După ce am citit mesajul de pe tort am înțeles în cele din urmă despre ce era vorba. Făceam 7 ani de la căsătorie. Trebuia totul să fie aranjat afară dar bătea vântul destul de tare așa că ne-am distrat în casă. Un mod foarte frumos de a încheia încă o zi de vis.