Un jurnal sincer despre parcursul unui părinte care privește în urmă cu înțelegere și curaj. Dincolo de reguli și bune maniere, ce lăsăm cu adevărat moștenire copiilor noștri? O introspecție autentică despre greșeli, iubire și speranța că putem face mai bine.
📝 Jurnal
De când cu coaching-ul ăsta am zis să încerc să mă fac util în societatea în care trăiesc și poate să încerc să-mi fac relații din zona asta. Așa am ajuns să aplic ca voluntar într-un sindicat foarte renumit din Olanda. Din păcate am fost refuzat politicos pe motiv de limbă. Aia e, trecem peste, probabil că mai sunt și alte metode de a face networking.
Azi în timp ce-mi făceam exercițiile, mă gândeam să împărtășesc cu voi ce am învățat din rolul de părinte. Nu am o listă în minte, dar principalul lucru la care m-am gândit e faptul că rolul părintelui e crucial pentru viitorul copilului deoarece acesta va funcționa conform programului învățat în acești ani.
📌 Reflecții despre cei 7 ani de acasă
Îmi aduc aminte că se tot vorbea de cei 7 ani de acasă când eram mic — să nu vorbești colorat, să fii respectuos cu oamenii învârstă, să fii ascultător. Se punea mare accent pe comportamentul copilului. Părinții încercau să impună astfel de valori, ceea ce nu era un lucru rău. Totuși, eu cred că cei 7 ani de acasă constau într-o educație mult mai profundă de atât. Să vă explic.⚠️ Despre greșeli
Îmi aduc aminte că-mi pedepseam copiii, habar nu am pentru ce, am uitat complet, dar știu că îi trimiteam la colț pentru nu știu ce ispravă. Încercam să fiu autoritar și să impun respect. În acele momente nu le arătam afecțiune — îmi pierdeam autoritatea, nu? Cred că îmi aduc aminte de aceste lucruri așa de bine deoarece în subconștientul meu simțeam că nu e ok, ceva nu-i în regulă cred. Abia acum înțeleg faptul că acel comportament al meu a făcut probabil mai mult rău decât bine. Am insuflat copilului rușine, frică de autoritate și cine știe ce alte lucruri negative mai pot apărea de aici.💬 Emoțiile copilului
Un alt lucru pe care aș fi putut să-l fac mai bine e să le validez emoțiile. Nu cred că am făcut-o suficient. „Hai gata nu mai plânge că nu ai pățit nimic”, „Nu primești x sau y oricât de mult ți-ai dori.” Orice lucru care pentru mine ca adult nu reprezenta mare lucru, pentru copil probabil era totul, iar eu i-am ignorat această dorință de multe ori. Ce a învățat copilul? Păi în primul rând cred că se va simți neînțeles. De aici învață cum să-și reprime emoțiile și probabil nu va ști cum să le gestioneze.🤝 Despre afecțiune
Unde cred că am mai greșit e faptul că nu le-am arătat suficientă afecțiune. Nu cred că i-am îmbrățișat suficient, nu le-am spus cât de mult îi iubesc și nu le-am arătat că sunt importanți pentru mine. Probabil că i-am făcut să se simtă neiubiți și s-au simțit respinși.🔍 Alte aspecte importante
Nu sunt sigur, dar cred că i-am și criticat. Cu toate că am făcut destul de multe activități împreună și i-am încurajat de multe ori să facă lucruri destul de complexe pentru vârsta lor. Totuși sunt lucruri pe care le-am făcut binișor, cred. Nu i-am comparat cu alți copii. Nu-mi plăcea când treceam eu prin asta așa că am evitat să o fac. I-am încurajat să fie independenți și să ia deciziile lor. Nu-s ferm convins că mi-a ieșit, dar știu că am încercat asta. Am evitat cât am putut să-i etichetez, să-i fac răi, proști sau leneși.🎯 Ce am învățat
Ce vreau să spun e că de fapt acest comportament părintesc sculptează viitorul adult. Cei 7 ani de acasă sunt programați de părinți astfel. Acum acest copil devenit adult are de luptat cu diferite probleme pe care mulți se pare că nu reușesc să le repare, cum ar fi:perfecționism, anxietate, invidie, nesiguranță, dependență emoțională, lipsa de inițiativă, dificultăți de exprimare emoțională, blocaje, lipsă de motivație, people-pleasing, burnout, stimă de sine scăzută, neîncredere…
❤️ Ce contează cu adevărat
E un lucru frumos să-ți înveți copilul să zică „mulțumesc” și să fie respectuos, dar cred că e mult mai valoros să-i oferi:- iubire necondiționată
- validare emoțională
- încurajarea autonomiei
- laudă sinceră pentru efort
- timp de calitate împreună
- blândețe și onestitate
- respectarea opiniei copilului
- acceptarea greșelilor, indiferent de vârsta acestuia
Nu mai pot da timpul înapoi, m-am comportat așa cum am știut și cum am putut în acele momente. Poate că ăsta ar fi avantajul să ai copii la o vârstă mai înaintată? Ajungi la o înțelepciune mai profundă? Nu știu. Ce știu e că acum realizez mai mult ca oricând importanța acestor valori. Îmi iubesc și îmi susțin copiii atât cât pot, să devină adulți echilibrați, independenți, iubitori și să se bucure de această viață minunată cu toate imperfecțiunile ei.
Voi cum vă creșteți copiii, toate-s conform planului?
🎯 Obiectivele zilei
- Somn:: 0 praf sub 6 ore 🙁
- Antrenament:: 1 i-am rupt fâșu azi ☺️
- Mâncare:: 1 conform planului
- Obiective:: 0 nik
🔍 Reflectare asupra zilei
🔹 Succesul zilei (Ce am realizat azi? Ce mi-a adus satisfacție?) cred că ceea ce am scris aici e cea mai mare realizare pe ziua de azi 🔹 Tensiunea zilei (Ce provocare am întâmpinat? Ce mi-a consumat energie? Cum aș putea gestiona mai bine situația?) n-am ideie 🔹 Recunoștința zilei (Ce lucru sau persoană din viața mea apreciez azi? De ce?) Am o familie imperfectă dar e minunată și o iubesc așa cum e ea, cu toate imperfecțiunile ei.🔄 Plan pentru mâine
- Prioritatea zilei de mâine: Daca am timp, as continua cursul, trebuie sa-l termin
- Ce pot face mai bine decât azi? Iar e 1 noaptea, as putea să mă culc mai devreme dar nu știu cum… Probabil că va trebui să renunț la scris. Am scris textul ăsta în aproximativ 2 ore și mai am nevoie de măcar 10 minute cel puțin până îl postez.
0 Comments